Stiam ca este o experienta. Mi-au spus-o mai multi fotografi. In mod evident, am pornit cu mari asteptari… si dupa cum ma asteptam, nu am fost dezamagit. Am stiut asta din primele 10 minute, pe care le-am savurat cu o curiozitate incredibila.

As putea spune ca este un film complet. Iti ofera si detalii tehnice, daca esti obsedat de lucrul asta… iti ofera o idee despre ce este in mintea lui… iti ofera o imagine asupra lumii pe care sunt convins ca nu o aveai. E un film care iti va lasa o impresie, chiar daca nu ai pus mana pe un aparat in viata ta, fiindca desi este un film despre un fotograf, are atata legatura cu fotografia cat ii dai tu, cel care priveste.

Am ramas marcat de ce am vazut acolo. Probabil e ciudat, tot ce scriu eu aici… si greu de inteles pentru cine nu a vazut Filmul. Sunt convins ca a rezonat foarte tare cu acele idei pe care le-am tinut in mine de ceva timp si la care renuntasem intr-o perioada. Vreau sa cred, totusi, ca orice om „normal” (oricare ar fi definitia pentru normal) se va intreba la final… „daca nu noi, atunci cine?”.

Este un film care te inspira… iti arata ce inseamna a avea un scop in viata. Dorinta de a face o diferenta…

Ma bucur ca ai avut rabdare sa citesti pana aici. Ar fi cazul sa afli si despre ce vorbesc, nu? Se numeste „War Photographer”… un film cu si despre James Nachtwey, produs de Christian Frei.

Vizionare placuta!

Vreau sa va atrag atentia, in cele ce urmeaza, asupra unui nume important in fotografia jurnalistica si nu numai. Nu, nu e Bresson, nu e Robert Capa… nu e unul din cei pe care ii cunoaste toata lumea interesata, macar vag, de subiect. Nu a revolutionat nimic… nu a pus bazele unui stil nou, dar a ramas in istorie prin umorul sau si, de ce nu, prin norocul pe care l-a avut. Dupa cum el insusi spune, „am fost omul potrivit la locul potrivit”. Vorbesc despre Elliott Erwitt.

Am dat peste el cautand fotografi pe google (e simplu, daca vrei sa faci asta, desi recunosc, cateodata, lucrurile simple se dovedesc a fi cele mai dificile). Am trecut repede peste o biografie subtire pe wikipedia pentru a ii vizita site-ul. Primul lucrul pe care l-am observat, a fost nota umoristica pe care o aveau toate pozele… si sinceritatea lor. Venind din mijlocul fotografilor de advertising pe care i-am digerat in ultima vreme, a fost un soc. Placut de altfel…

Poate chiar mai interesante decat pozele mi s-au parut interviurile pe care le-am citit cu el. Ramane aceeasi impresie de sinceritate si umor inspirat pe care am avut-o uitandu-ma la poze. Gasesc foarte interesant un astfel de interviu prin care mi se ofera o fereastra prin care pot privi artistul. Iti ofera un fel de viziune bi-dimensionala, impreuna cu pozele sale. Recomand in special acest articol din Times.

Drept incheiere, un citat de-al lui Erwitt despre ce inseamna sa iei locul 2 intr-o competiei: „There’s a chance for advancement. If you win, where do you go?”

Toate imaginile © Eliott Erwitt

Pe scurt:

1. Doug Menuez: din nou, via Chase Jarvis (cred ca v-ati plictisit deja). Doug si-a tras un blog nou pare-se, cu o serie de articole cel putin interesante. Scurt pe doi, l-as cataloga drept filozofie fotografica. Merita aruncat o privire… in special la articolul asta despre film vs digital
2. Joey Lawrence: Am ajuns pe site-ul lui, culmea ironiei, printr-un link de pe blogul lui Chris Weeks de unde tanarul nostru artist primea o portie de bashing 100% american, in bunul stil al lui Chris (pe motiv ca nu ar fi destul de trv – prietenii stiu de ce). A fost o experienta cel putin interesanta. Ca sa il citez pe Bonamassa: “I’ve stopped my car, got out of my car, set my car on fire and went out to buy a new car”.

Enjoy!

Ok, recunosc, a fost cel mai mare cliseu introductiv din toate timpurile. M-am intors de curand din mica noastra (eu si Cami, adica) expeditie de an nou la Cluj, dar cum timpul zboara mai repede decat gandurile mele, a durat ceva pana sa mai dau pe aici. Stai sa vezi cat o mai dura pana pun pozele…

V-am promis ca fac o lista a realizarilor din 2008. Si cum eu imi tin tot timpul promisiunile, este disponibila AICI, pentru toti ochii indiscreti.

Mai mult, am apucat usor usor sa trec si prin toate feed-urile RSS pe care le urmaream si am dat peste cateva retrospective ale anului ce tocmai s-au terminat… niste best-of-uri sa le spunem. Pentru cei care care nu ii urmaresc pe baietii astia cu atentie, bagati un ochi pe aici:

• Chase Jarvis
• David Hobby
• Tim Tadder
• chromasia
• MSNBC – un “must see”!

Spor la vizionare!

Sa nu uit: La Multi Ani! Va urez tuturor sa aveti un an nou cat mai frumos, bogat si nu in ultimul rand sanatos!

Citind totusi blogul, urmarind articolele, iti dai seama de imensitatea fenomenului care este Chase Jarvis. Pot spune sincer ca toata istoria mea recenta, din punct de vedere al fotografiei, a fost inspirata de Chase. Vreau si eu sa ma plimb prin lume ca el, sa am o echipa, un dulap de scule, un studio… etc. Are un entuziasm boem, totalmente motivant.

Cu toate astea, daca stau totusi sa ma gandesc, exista un motiv mai puternic pentru care il apreciez pe Chase atat de mult si nu are legatura cu calitatea pozelor sale: a reusit un mix bun intre munca, bani si timp liber. Se poate sa nu fie asa in realitate, dar pe mine nu ma intereseaza. Faptul ca reuseste sa lase impresia asta e destul. Intre a poza diverse campanii publicitare si a scrie constant pe blog, a raspunde la commenturi si a tine legatura cu lumea, omul nu arata obosit, plictisit, satul…

In fara pozelor, ce merita vazut neaparat:

Kung Fu – un mic clip de la un shoot pentru o campanie publicitara. Tasty!
Photo Shoot in 180 sec – prezentarea cap coada unui shoot, inclusiv planificare. evident, rezumat, dar foarte interesant
Studio-ul – eh. no comment.
Impachetarea sculelor – interesant sa vezi logistica din spatele unui shoot, referitor la scule.
Pimped up Photo Van – numele spune totul.

Vizionare placuta!