Black Winter Day
Iarna e cu siguranta cel mai greu din cele patru anotimpuri, chiar si daca nu esti fotograf, contidionat de lumina sau de spatiu. E un anotimp al intunericului si al frigului, care se dovedeste a fi mai mult decat o piedica fizica in calea vietii.
Acum aproape un an, vizionam cu mare interes un scurt film realizat de Zack Arias (un fotograf cunoscut pentru “incapatanarea” sa de a folosi o singura lumina pentru imaginile sale) si, cu toate ca filmul si-a lasat amprenta puternica asupra mea, nu am fost in stare sa relationez in intregime cu unele idei de acolo. Recunosc, era iarna si aici, era destul de frig si de intuneric, dar eram preocupat (sau poate prea ocupat) de alte detalii stresante pentru a-mi pune astfel de probleme.
Am vrut sa scriu articolul asta acum aproape o luna, dar uitandu-ma in spate imi dau seama ca e mai bine sa il scriu acum, odata iarna trecuta (de data asta definitiv sper). Luna trecuta nu as fi fost obiectiv. Nu aveam cum, lucru cert. Niciodata nu ai cum sa fii obiectiv in mijlocul unui eveniment care se manifesta in tine si in jurul tau, concluziile fiind fara sens pana cand acesta nu trece, lasandu-ti posibilitatea sa observi rezultatele. Din fericire rezultatele nu au fost asa sumbre pe cum credeam…
Zack se plangea ca e lipsit de inspiratie iarna. Si eu ma plang la fel. M-am simtit lipsit de putere si de dorinta de misca un deget in spre a-mi indeplini visurile. Frigul te oboseste si la fel face si intunericul. Gandindu-ma retro, se lasa noaptea inca de la 5 jumate si odata cu ea, se intala si sentimentul perfid ca ziua s-a terminat o data cu lumina. Somnul te bate pe umar nerabdator, mai ales daca, asemeni mie, nu esti o persoana nocturna. Nu cand e frig, in orice caz.
M-am lamentat asa cateva luni bune, manat de frustrare si obosit de neputinta de a face o fotografie in conditiile astea. Aveam ceva idei, nu multe dar suficiente… imi lipsea timpul, orele necesare de lumina. Vremea trecea si mai tare deveneam frustrat ca nu le pot pune in aplicare, iar praful se aseza pe ele pana nu le mai deosebeam de jeg. Spre sfarsitul iernii eram convins ca timpul a trecut pe langa mine fara sa ia nimic cu el in posteritate.
Intr-adevar, iarna e un anotimp dificil pentru un fotograf. Acum ca a trecut totusi, am reusit sa developez si sa scanez cele 3 filme pe care le-am tras in timpul asta. Pe frig si intuneric si neaparat in alb negru, am facut ce am stiut eu mai bine. Fotografii. Si acum ca ma uit in spate, nu a fost o iarna chiar asa de rea. Rezultatele la care tot visam au aparut, chiar daca nu in forma pe care o speram.
Nu intamplator, Cami mi-a dat o carte foarte interesanta despre filozofia budista care mi-a deschis ochii spre o noua abordare a problemei. Mi-am dat seama ca iarna m-a bagat intr-un cerc vicios din care nu am reusit sa ies pana la sfarsitul ei, ci doar sa mai scot capul pe alocuri. Iarna m-a obosit, iar eu in loc sa ma odihnesc, m-am obosit in continuare incercand sa lupt cu ea. O lupta pe care nu puteam sa o castig. O parte graba tinereasca, o parte entuziasm nebun, o reteta sigura pentru un dezastru.
Am incercat un anotimp intreg sa infig un patrat intr-un cerc si m-am suparat ca nu vroia sa intre. Am incercat sa ma impart in zece lucruri pe care vroiam sa le fac deodata, in loc sa imi indrept atentia spre cele realizabile. Cuvant cheie in problema: realizabil. Nu trebuie sa intri niciodata intr-o lupta pe care nu o poti castiga, doar de dragul luptei. Nu daca tii la rezultat.
Iarna e anotimpul in care ideile trebuie notate si rafinate, anotimpul in care avem posibilitatea sa incetinim viata pana aproape de oprire si sa reflectam ce inseamna ea si cine suntem noi, dar in nici un caz nu este anotimpul in care sa acceleram…
PS: Daca v-a placut postul asta, am mai scris ceva si ca invitat pe blogul Cameliei, despre frumusetea prin ochii unui fotograf. Check it out!
8 Responses to “Black Winter Day”
Leave a Reply
Powered by Wordpress | Design by ElegantThemes
Ca lumea serie. Preferata mea este cea cu porumbeii.
)
Oricum, eu prefer vremea “rea” pentru fotografii reusite. Au un “aer” aparte (chiar daca nu e bine de loc pentru fotograf
Merci nene. Nu pot sa zic ca a fost gandita ca o serie… mai mult circumstantele au realizat asta.
Cu vremea rea… ce sa zic, eu am facut poze bune si pe vreme buna si pe vreme rea.
ultima e asa cum imi place mie, cat mai centrala. nu, nu sunt ironica, chiar imi place din cauza asta…
Ma bucur atunci
Eu l-am scos doar atunci cand vremea a fost absolut insuportabila. Si pentru mine si pentru aparat.
Imi place prima cel mai mult.
Nu punem si noi update-uri mai dese…? Pai hai sa ne ocupam, ce naiba…
Sa stii ca si prima e tot preferata mea…
Chiar ma batea gandu sa mai scriu ceva
Update-uri mai dese gasesti totusi pe twitter: http://twitter.com/CatalinMustata
preferata mea e cea cu porumbeii
De asemenea cea cu porumbeii.