Guest Post: Fotografia Macro
Am vrut sa abordez subiectul fotografiei macro de mai multa vreme, dar nu m-am simtit niciodata destul de familiar cu el cat sa pot scrie un articol/tutorial interesant. Pana de curand chiar renuntasem la idee, dar am observat dorinta Cameliei de a scrie ceva pe tema asta, astfel ca un nou plan mi-a venit in minte… ce-ar fi daca ea ar scrie la mine pe blog? Si uite asa, din aproape in aproape am ajuns sa inaugurez primul „guest post” de aici. Enjoy!
Pe mine m-au fascinat din totdeauna micile detalii din natura, pe care foarte greu le poti observa cu ochiul liber. Fie ca vorbim de vinisoarele unei frunze, staminele unei flori, aripile unui flutire sau ochii unei insecte, macro-fotografia este mult mai dificila decat pare la prima vedere, motiv pentru care necesita mult timp alocat si multa perseverenta. E bine sa nu va asteptati la rezultate prea stralucite din prima incercare si sa va inarmati cu destula rabdare.
Din pacate cam toate tutorialele peste care am dat prin reviste de specialitate erau foarte vagi si evitau exact pe problemele cele mai importante de care te lovesti in genul acesta de fotografie. Ca sa nu mai vorbesc de fotografiile pe care le postau drept exemplu. Sunt convinsa ca oricare din voi poate face poze mai bune, cu un efort minim, asa ca doresc sa va impartasesc secretele genului.
In primul rand, aveti nevoie de o “sticla” adecvata pentru ceea ce va propuneti sa fotografiati. Nu am sa fac eu o sugestie, intrucat oferta pietei este extrem de variata si fiecare isi poate alege linistit ce i se potriveste mai bine, tinand cont de performantele pe care le urmareste la un obiectiv si bugetul de care dispune. Cu toate acestea, ar trebui notat un portret robot al obiectivului de macro: el are o focala fixa si un raport de reproducere de 1:1 (la distanta minima de focalizare, obiectele sunt reproduse la marime naturala pe senzorul aparatului). Va fi intotdeauna un obiectiv luminos, ce poate focaliza foarte aproape, dar datorita constructiei sale, diafragma lui maxima va fi mai mica decat valoarea nominala pentru zona macro. Asta nu e totusi o problema, din motive pe care le voi explica putin mai tarziu.
La nevoie, se poate apela si la tuburi de extensie care se fixeaza intre camera foto si obiectiv sau la sisteme de tip „burduf”, pentru a permite focalizarea la distante mai mici. Ele au totusi un usor dezavantaj, anume faptul ca reduc cantitatea de lumina care ajunge pe senzor, deci veti avea nevoie de mai multa lumina decat in mod obisnuit. Puteti utila si filtre close-up (+1 sau +2), care nu au dezavantajul tuburilor de extensie, dar reduc calitatea imaginii, datorita straturilor suplimentare de sticla (in general mai putin calitativa) atasate la obiectiv.
Obiectivele macro sunt cele care ofera cea mai buna calitate a imaginii si transmit mai multa lumina decat celelalte optiuni. Insa atentie, pentru ca ele de obicei ofera posibilitatea utilizarii unor diafragme foarte mari, in general de la F/2.8. Tentatia ar fi sa o utilizam la maxima ei capacitate, pentru ca putem, nu? Pe langa problema sharpness-ului redus la diafragme mari, apare si problema profunzimii de camp prea mici si as zice ca este cea mai intalnita problema la fotografiile macro realizate de amatori. De nenumarate ori ma uit la cate una si constat ca nu exista decat un punctulet clar, intr-o mare de ceata. De ce? Pentru ca profunzinea de camp (zona clara dintr-o poza) depinde atat de valoarea diafragmei cat si de distanta fata de subiect, ce este mult mai mica la fotografia macro decat la un portret, sa zicem.
Pentru rezultate spectaculoase, in primul rand trebuie sa depistati punctul de maxim interes din compozitia fotografiei, acela fiind si punctul unde veti focaliza. Apoi, stabiliti exact de cat de multa claritate aveti nevoie. Aici nu exista o regula, insa in general nu este deloc estetic sa-ti fuga ochii pe o fotografie aproape integral neclara. Astfel ca in 99% din cazuri va trebui sa folositi o diafragma mica, pentru a maximiza profunzimea imaginii (respectiv o diafragma undeva intre F/11 – F/22, in functie de ce rezultat va doriti sa obtineti). Daca nu stiti exact pe care sa o folositi, experimentati si constatati empiric.
Desigur, daca folositi o diafragma mica veti avea timpi de expunere lungi, iar cantitatea de lumina va fi redusa, astfel ca veti avea nevoie de un trepied si, cateodata, si de o sursa de lumina artificiala. In orice caz, nu folositi niciodata flash-ul direct pe obiectul pe care doriti sa-l fotografiati, pentru ca lumina va fi mult prea dura, iar umbrele vor fi extrem de inestetice. Daca nu aveti posibilitatea utilizarii unui flash de macro dedicat sau al unuia extern, puteti folosi si flash-ul de pe aparat, cu conditia sa il echipati cu un „diffuser”.
In ceea ce priveste compozitia, ea ramane la latitudinea fotografului, reguli nu prea exista, desi de cele mai multe ori regula clasica a treimilor se aplica si la macro. Cautati cele mai interesante unghiuri si, unde este cazul, incercati sa dati profunzime cadrului prin crearea unor straturi – uneori, folosind o diafragma mai mare, subiectele aflate in plan secund ajuta la crearea unei compozitii mai interesante decat in cazul unui singur obiect aflat in prim plan.
In cazul subiectelor in miscare, focalizati manual si lasati auto-focusul pentru subiectele statice. Pare mai dificil la prima vedere, insa motorul de auto-focus sperie imediat orice insecta din preajma. De asemenea, veti avea nevoie de timpi de expunere foarte mici si automat, de o diafragma mai mare, ceea ce inseamna ca va trebui sa actionati foarte repede. Punctul de focalizare este extrem de important aici. Pentru rezultate bune studiati intai locul si comportamentul insectelor, aflati care este momentul zilei cel mai propice pentru fotografii si care este locul unde aveti cele mai multe sanse sa le surprindeti. Fotograful trebuie sa fie cel care se aseaza unde vor ele, pentru ca ele nu se vor aseza unde doreste fotograful 
.
Un alt element ce trebuie avut intotdeauna in vedere este fundalul. El poate completa fotografia si a-i da un aspect unitar, sau o poate distruge complet. Asa ca incercati sa va creati propriile fundaluri in functie de ceea ce fotografiati, deoarece orice element perturbant distrage atentia de la subiectul focalizat, iar o cromatica nepotrivita poate schimba intregul aspect al fotografiei. Cel mai potrivit este sa alegeti un fundal de culoarea complementara a subiectului. Astfel, daca aveti un subiect portocaliu, alegeti un fundal albastru, daca subiectul este rosu, alegeti fundalul verde, galbenul merge cu mov, iar rozul cu verde inchis, etc.
Sfatul practic: faceti muuuulte poze, nu va lasati descurajati, fiindca veti strica multe cadre pana sa-l reusiti pe cel pe care vi-l doriti, dar satisfactia va fi foarte mare atunci cand veti reusi.
Fotografii realizate de Camelia Achim. Toate drepturile rezervate.
3 Responses to “Guest Post: Fotografia Macro”
Leave a Reply
Powered by Wordpress | Design by ElegantThemes
[...] interesati sa faca sau sa aflu cum se fac fotografiile frumoase cu floricele sau gaze, il pot citi aici [...]
Felicitari! mi-a placut articolul! sper sa am si eu in viitor un motiv sa-mi “bat capul” cu toate astea, pentru ca…deocamdata, al meu “super-duper-trendy” aparat nu imi creeaza niciun fel de problema
Lasa ca vezi tu distractie pe urma