Jimmy: Povestea unui Rangefinder – Pt. 2
Saptamana trecuta v-am povestit despre cum am ajuns eu sa il iau pe Jimmy. Sunt convins ca unii dintre voi sunt curiosi sa afle mai multe despre aparat, asa ca am scris un review scurt despre el. Pentru ceilalti, dar nu numai, am pus si cateva poze facute cu el…
Ce face el
Lansata in 1994, seria G de la Contax a reprezentat o pata de culoare pe piata rangefinderelor de la acea vreme, ingloband foarte multa tehnologie intr-un design care in ochii puristilor ar fi trebuit sa ramana complet mecanic. Pentru ei, un rangefinder cu autofocus, avansare automata a filmului, un mod Aperture Priority (pe vremea aceea M7 inca nu exista) era o adevarata blasfemie. Mai mult, Contax-ul nu folosea montura Leica M, un cvasi-standard deja, ci propria montura G pentru care Zeiss a conceput o serie speciala de obiective.
Pana in ziua de astazi, nici un alt producator de aparate foto nu a mai conceput un rangefinder cu autofocus si obiective interschimbabile (ar mai fi Leica CM si Konica Hexar AF, dar nici unul nu ofera optiunea unui alt obiectiv).
De la exterior
Spre deosebire de un SLR obisnuit, G1 pare un aparat de jucarie, micut si sensibil mai usor. Impresia de jucarie dispare cand pui mana pe el prima data, inlocuita instant de senzatia ca folosesti un echipament profesional, finisat cu maiestrie.
Carcasa din titan, alcatuita din doua bucati, ii confera o soliditate pe care utilizatorii de SLR-uri rar o intalnesc. Sunt destul de convins ca daca l-ai scapa pe jos in bucatarie/baie aparatul nu ar pati nimic, dar gresia cu siguranta s-ar sparge.
Un element de design interesant este prezenta in partea dreapta a aparatului a unui grip cauciucat, ce il face sa se aseze foarte bine in mana. Rangefinder-urile clasice precum Leica nu poseda nici un astfel de element: o bila alba pentru Contax.
Functionarea
Pornirea aparatului se face intr-un mod cunoscut fanilor Nikon, cu ajutorul unui comutator cu 3 pozitii (OFF, ON si AEL – blocarea expunerii) situat in jurul declansatorului.
Ramanand fidel retetei clasice de rangefinder, G1 isi ofera intreaga lista de setari (destul de scurta de altfel) chiar de la primul contact, oferind o experienta fotografica foarte directa si apropiata de utilizator. Nu exista meniuri, optiuni, combinatii de butoane, sau alte detalii care sa iti distraga atentie de la fotografii. Ar trebui poate mentionat ca aparatul are 3 “Custom Functions”, dar ele sunt atat de bine ascunse incat, daca nu citesti manualul, nici nu ai avea de unde sa stii ca sunt acolo, cu atat mai mult sa te distraga de la fotografiat.
Cumva simplist, pentru un utilizator de SLR-uri, Contax-ul ne pune la dispozitie doua rotite pentru controlul expunerii si al focalizarii (diafragma se controleaza in modul clasic, cu ajutorul unui inel aflat direct pe obiectiv). Prima rotita, folosita pentru controlul expunerii, combina foarte abil cele doua moduri de expunere: manual (de la 1″ pana la 1/2000, plus clasicul Bulb si un X-sync la 1/100) si automat (cu compensare intre -2EV si +2EV), trecerea intre ele facandu-se prin apasarea unui buton si rotirea ei intre cele doua zone. Identic functioneaza si rotita pentru controlul focalizarii, permitand alegerea intre focalizarea automata si cea manuala (avand o serie de distante prestabilite marcate pe ea).
Cele doua display-uri LCD prezente pe panoul superior ne ofera strictul necesar: numarul de cadre trase, modul de fotografiere (single shot, continuous, timer sau multiple-exposure), sensibilitatea ISO a filmului folosit si distanta la care este focalizat obiectivul (auto sau manual).
Ascunsa sub rotita de control a expunerii, observam o a treia rotita subtila, de unde se poate activa si regla bracketing-ul (cu valori de +/-1 sau +/-0.5 EV).
Vizorul
Odata ce ai pornit aparatul, primul pas evident este de a-l duce la ochi pentru a vedea vizorul.
Pentru G1, prima impresie va fi cu siguranta una dezamagitoare: vizorul este unul foarte mic, mai ales daca il comparam cu cel al unui rangefinder clasic (Leica M6). E adevarat ca pentru un fotograf ce vine din zona dSLR-urilor amator diferenta nu e prea mare, dar cei care au tras cu alte aparate se vor simti putin claustrofobi (mai ales cei care au tras pe format mediu).
Totusi, spre deosebire de restul rangefinderelor, G1 are un as in maneca: vizorul sau are un sistem complex de lentile ce apropie sau departeaza imaginea in functie de obiectivul montat pe aparat. Ce inseamna asta? Au disparut acele clasice “framelines” prezente la Leica ce iti limiteaza zona utila din vizor la un dreptunghi minuscul (pentru focala de 85mm). La Contax, indiferent de obiectivul montat, intregul vizor poate fi folosit pentru compozitie, facand lucrul cu focale mai lungi foarte foarte placut. Mai mult, acesta are corectie de dioptrie integrata in el (ca la orice SLR modern), nefiind necesara achizitia unui accesoriu dedicat.
Dupa cum era si normal, vizorul are si corectie de paralaxa cu ajutorul unor masti aplicate acestuia. Asemenea sistemului AF, ele sunt actionate cu ajutorul unui motor electric, fapt ce adauga un zgomot destul de mare functionarii aparatului.
Nu in ultimul rand, vizorul Contaxului ofera un foarte mare “nose clearance”, dupa cum spun americanii, diferenta in ergonomie fata de Leica, Voightlander sau Zeiss Ikon fiind semnificativa.
Focalizarea
Cu siguranta punctul forte (dar si marul discordiei intre fotografi) al lui G1 este sistemul de autofocus. Pentru fotografii ce nu sunt obisnuiti cu focalizarea manuala prezenta la restul RF-urilor, solutia oferita de Contax este o adevarata binecuvantare. Destul de rapid si foarte precis, el face cu siguranta o treaba mai buna decat un fotograf fara experienta in ale manualului.
Evident, solutia manuala nu a fost nici ea neglijata, desi unii fotografi sustin ca datorita implementarii neobisnuite e cumva in plus. Astfel, pentru a focaliza manual, este necesara utilizarea celei de-a doua rotite de pe capacul superior, urmarind in acelasi timp distanta exacta pe LCD-ul din stanga. Eu personal apreciez si aceasta implementare fiindca iti da posibilitatea de a trage nestingherit “de la brau”, atata timp cat ai o buna apreciere a distantelor. Asta sau mergi pe varianta “f/8 and be there” unde precizia focalizarii nu este chiar atat de critica.
Desi este oarecum unic pentru acest gen de aparate, sistemul AF de la G1 nu vine fara cateva neajunsuri, din fericire nici unul din ele foarte grav. Cel mai important ar fi lipsa punctelor multiple in care se poate focaliza, aparatul lucrand cu un singur punct central, obligand astfel fotograful sa recompuna aproape fiecare cadru dupa focalizare. Mai putin important pentru fotografia de strada, avand in vedere vacarmul obisnuit al oraselor, e zgomotul facut de motorul AF si de cel al vizorului, destul de deranjant totusi intr-un spatiu linistit. Cei care au nevoie de un aparat silentios mai bine se orienteaza spre Konica Hexar.
Expunerea
Ajutat de latitudinea mare a filmului, exponometrul Contax-ului obtine rezultate foarte bune si mai ales constante. Masurarea se realizeaza TTL in acelasi punct central in care se si focalizeaza, foarte utila fiind optiunea de blocare a expunerii masurate, pentru cazurile in care fotografiem un subiect a carui luminozitate difera foarte mult de fundal.
Un detaliu de apreciat este faptul ca expunerea este masurata continuu dupa pornirea aparatului, timp de aproximativ 15s, ce ne permite evaluarea rapida a unui cadru.
Pentru aceia dintre voi care sunt la inceput de drum in fotografia „clasica” (pe film), trebuie mentionat un detaliu foarte important: calitatea expunerii unui cadru (ca si nivelul de detaliu) depinde atat de aparat, cat si de developare si nu in ultimul rand de scanarea negativului.
Obiective
Cu o montura unica in lume, seria G de la Contax nu dispune de un numar foarte mare de obiective, precum concurenta. Din fericire, modelele disponibile (produse de Carl Zeiss) sunt de o calitate remarcabila, in frunte cu Planar-ul de 45mm f/2, recunoscut ca fiind unul din cele mai sharp obiective pentru formatul de 35mm. Restul colectiei cuprinde un Biogon 28mm f/2.8, un Sonnar 90mm f/2.8 si un Hologon 16mm f/8 ce vine cu un vizor separat.
Concluzii
Desi scos din productie de cativa ani, G1 este un aparat foto de mare valoare, mai ales daca luam in considerare pretul scazut la care poate fi achizitionat (aproximativ 350$, fara obiectiv). In mod evident, nu este un aparat universal, dar pentru fotografia de strada si portrete aproape ca nu are rival (printre aparatele cu AF). Personal, nu plec niciodata de acasa fara sa il iau pe Jimmy cu mine.
8 Responses to “Jimmy: Povestea unui Rangefinder – Pt. 2”
Leave a Reply
Powered by Wordpress | Design by ElegantThemes
parca mi-e si mai drag Jimmy dupa acest post
ai cu multe icoane e ca sa dea doamne doamne sa vina si un ikon?
Ma bucur ca ai reusit sa treci peste tot mambo-jumbo-ul tehnic
Tocmai ca n-am trecut peste. Culmea, l-am citit
Cu atat mai bine
sa faci poze frumoase cu el
Și totuși, vreo o Leica.
@kiko: e cu apropos
@andrei: dorinta mi-a fost deturnata de kiko cand mi-a pus Ikon-u in mana. Oricum, sunt jucarii diferite, chiar daca initial le percepi la fel.