Jimmy: Povestea unui Rangefinder – Partea 1
Bine, da ce-i aia un rangefinder?
Mai tii minte aparatul ala vechi pe care il aveau parintii tai? Daca pe el scria Zorki sau FED, era un rangefinder. E o solutie la clasicele SLR-uri… mai mic, mai usor, mai silentios. Pe scurt, mai subtil. Cei curiosi sa afle mai multe sunt invitati sa arunce un ochi pe Wikipedia, iar restul care stiu deja (sau nu sunt interesati)… sa citeasca in continuare.
Am fost fascinat dintotdeauna de fotografia de strada. La inceput, avand un SLR micut era totul in regula si, micut fiind si eu, ma puteam strecura cu destula usurinta printre „bastinasi” (imi placea mult zona Lipscani, un fel de oras in oras). Cu timpul insa, micutul meu Canon s-a transformat intr-un mare (prea mare) Nikon si orice sansa de a trece neobservat printre oameni a zburat precum pasarile spre tarile calde. Chiar si cu 50-ul pe aparat, reactiile variau de la „ne dati la teve?” pana la „pleaca ma d-aici ca-ti crap capu”… asa ca am simtit destul de repede nevoia pentru o schimbare in echipament. Aceia din voi care ma cunosc mai bine stiu ca nu am nevoie decat de o justificare cat se poate de mica pentru a-mi mari „arsenalul”. Dar sa va povestesc despre Jimmy…
Intamplarea face ca acum 3 luni, eram intr-o mare aventura alaturi de Cami, incercand sa ne intoarcem de la Sibiu la Bucuresti, via Medias. Drumul de la Sibiu la Medias l-am parcurs cu un personal batran, plin de culoare… si miros. Din punct de vedere strict fotografic, era o placere sa mergi cu acel tren plin de navetisti, fiecare cu povestea lui. Initial, am observat ca aveam in spate un grup de tigani “adevarati” (cu fuste colorate si palarii mari) care sporovaiau despre tot felul de prostii. Dintre ei, era foarte interesanta o tiganca tanara ce povestea despre viata ei in Bucuresti, la facultate si apoi la job. M-am gandit sa scot aparatul si sa trag cateva cadre… sa ma bag in seama cu ei, dar nefiind sigur de reactia lor am decis sa nu risc, mai ales in mediul in care eram. Lucru cert, un dSLR cu un obiectiv mare montat pe el numai incredere nu inspira. Urmatorul subiect, ceva mai aproape de mine, era un navetist intre 40 si 50 de ani, ce se intorcea la Medias cu fiul sau. Ingandurat, privea pe fereastra in timp ce baiatul dormea intins pe bancheta murdara a personalului. Experienta strazilor din Capitala mi-a spus ca daca tiganii din spate ar fi putut sa fie chiar foarte cooperanti, navetistul de langa numai pasnic nu ar fi fost. Si atunci? Aveam o singura solutie la indemana: am scos frumos telefonul mobil si “am tras de la brau”, dupa cum m-a invatat “profetul” Chris Weeks (are niste eBooks dragute despre fotografia de strada si despre Leica… numai sa faceti abstractie de text in 90% din momente). Rezultatul urmeaza…
Dupa experienta asta, am ajuns inapoi la Bucuresti convins ca imi trebuie un rangefinder. Adevarul e ca D300-le devenise foarte greu de carat dupa mine zi de zi, singura solutie fotografica fiind omniprezentul telefon. In tren am avut ceva noroc cu fotografia aia, dar dupa cum spunea un amic mai demult: “nu in fiecare zi e Duminica”.
Am purces deci la cautari, cu un buget maxim de 2500-3000 ron. Leica iesea din discutie in mod clar, asa ca m-am oprit in prima instanta la un Voigtlander Bessa. M-am sfatuit cu Kiko care ar fi mai bun pentru mine si ma hotarasem la un R2A. Arata bine, de optica citisem numai lucruri bune… ce mai, suna a invingator. Dar nu a fost sa fie.
Intra in scena Jimmy. Spre finalul discutiei noastre, Kiko ma intreaba… “ba, am un Contax de vanzare. Un G1 cu doua sticle: 45/2 Planar si 90/2.8 Sonnar. Te intereseaza?” Repede Google dupa el… “sharpest lens ever for the 35mm format”. Mai sa fie. A ramas sa iau aparatu sa trag o rola cu el, sa vad daca imi place. Stiam oricum ca va fi al meu… am simtit din prima clipa. Cum era vorba ceea, “a fost inceputul unei prietenii frumoase”.
De ce Jimmy, o sa va intrebati probabil. Cum mi-am numit chitarele dupa cantarete, am inceput sa imi numesc aparatele foto dupa presedinti: initial a fost Nixon, acuma Jimmy (Carter pentru cei care nu prea au fost prieteni cu istoria). Urmatorul cred ca va fi Teddy.
Va urma…
16 Responses to “Jimmy: Povestea unui Rangefinder – Partea 1”
Leave a Reply
Powered by Wordpress | Design by ElegantThemes
Și când vedem și noi ce-i poate pielea lui Jimmy?
Urmeaza si un review, cu poze si dracii
Dumnezeule ce emotionant. I shed a tear.
Serios ma?
Sa-l stapanesti sanatos, asteptam samples de la nenea Carter
Dar sa stii ca merge strategia si pe D300, adica m-a hartuit pe mine un nenea la TNB cu exact acelasi aparat si un 12-24 ceva, ce m-a amuzat e ca a asteptat sa intorc capul intr-un anume unghi, asa ca i-am facut pe plac si am zambit cand a plecat asa, fara sa dea de banuit si inocent. When photographer meets photographer.. 
Haha… merci, merci!
La un moment dat e interesant si cu astia care fac scandal ca poti sa ii prinzi in ipostaze misto. E periculos totusi… Cu Jimmy nici nu pozeaza oamenii, sunt naturali. Cu un D300 nu exista nici o sansa… si tu ai facut asa.
Si pe mine m-a emotionat povestea
si cu atat mai mult cu cat am fost de fata cand ai facut poza, am fost in tren acolo printre tigani si am asistat la procesul “decizional” 
Dar totusi… cum adica URMATORUL???!!!
Pai, urmatorul… credeai ca o sa ma opresc aici ? Acuma na, nu o sa mai fie 2-3 aparate pe an ca pana acuma, dar cred ca va urma destul de sigur un SLR Nikon. Si, fie vorba intre noi, nici Leica nu e chiar atat de SF.
OK, Nixon, Jimmy etc. Da un Nelu, Milica sau Base nu merge?
Doamne feri!
fantastic povestit.Tot respectul
Am o intrebare: Intre sistemul Voigtlander (sticla +aparat) si Contax (sistemul +sticla) ce ai alege?
Multumesc mult!
Voigtlander are avantajul de a folosi montura Leica. Iti iei aparatul si investesti in sticla buna. Poti sa schimbi aparatu mai tarziu, dar sticla o folosesti in continuare… Sticla e excelenta la G1/G2, si destul de ieftina daca stii pe unde sa cauti… sticla buna pentru Voigtlander e mai scumpa.
Autofocusul e un avantaj la Contax, cu toate ca e zgomotos. Din pacate, el sufera tare la marimea vizorului… Voigtlanderul e urias prin comparatie.
Eu acum am si un Zeiss Ikon si Contax G1… prefer usor Zeiss-ul, dar in final sunt doua bestii diferite.
Acum daca mi-ai dat un deget……………intreb din nou: obiectivele de pe Contax sunt net superioare obiectivelor Voigtlander noi? Ma intereseaza 12sau 15 pe CV, 40 ul si 90-ul. Nu cunosc Contax. Multumesc anticipat!
Cu siguranta da!
Obiectivele de pe Contax se bat de la egal la egal cu Leica… Voigtlander e o clasa sub ele, dar au si un pret foarte bun.