De ce fotografiez?

Intrebarea asta ma bantuie de cateva zile si raspunsul imi pare foarte simplu si foarte complicat in acelasi timp.

Evident, m-am dus in trecut ca sa analizez de ce m-am apucat de fotografie in prima instanta. Cei care au citit acele randuri pe care le-am scris despre mine ar stii sa raspunda mai usor decat mine. In orice caz, ideea clara e ca pasiunea mea a pornit de la o fascinatie pentru imagine. Un joc de lumini si umbre suprapus expresiilor si ideilor, ce da nastere starilor si sentimentelor. Iti ofera libertate fara limite in a crea o lume dupa chipul si asemanarea ta, unde regulile sunt facute de tine, iar timpul nu are nici o putere. Multa vreme am simtit asta, dar cu siguranta nu am inteles-o…

Am fost, ca multi altii de altfel, chinuit de parerea pe care o au altii despre fotografiile mele si as putea sa zic ca nu de multa vreme am scapat de povara asta. Nu vreau sa fiu inteles gresit: e important sa auzi si parerea altora, chiar critic daca vorbim de tehnica, cu atat mai mult cu cat e foarte greu sa te detasezi de propriile lucrari pentru a privi obiectiv (David “Strobist” Hobby are un articol foarte interesant despre treaba asta).

Odata ce am reusit sa ma detasez si sa nu ma mai blochez emotional pe o fotografie, am fost din nou pe drumul cel bun. Am putut sa fiu sincer cu mine insumi si sa recunosc ceea ce imi placea in fotografiile mele, dar si ceea ce nu le facea sa fie ceea ce aveam in cap. A fost un pas important spre a fotografia imaginile mele si nu pe ale altora, spre a renunta la cliseele peste care m-am saturat sa dau pe tot internetul.

Lasand tehnica la o parte, de cele mai multe ori nu ai nevoie de parerea nimanui pentru a-ti da seama daca fotografia ta e buna sau nu. Uita-te la ea! Poti sa spui singur daca ea exprima sau nu ceea ce ai vrut tu sa spui prin ea, fie o idee sau o stare. Trebuie doar sa fii sincer cu tine insuti, fiindca puterea de a creea este numai si numai la tine.

Revenind la intrebarea mea, am observat ca la un moment dat directia mea fotografica s-a schimbat destul de mult la un moment dat. Cand am pornit la drum, toata atentia mea se concentra asupra fotografiilor si imi place sa cred ca nu a fost in zadar. Cu trecerea timpului am fost din ce in ce mai atras de perspectiva unei cariere in fotografie, dupa cum multi dintre voi s-au gandit la asta, moment in care mi-am mutat concentrarea pe modul in care eram perceput de exterior. Nu cred ca a fost o coincidenta ca fotografiile au inceput sa nu mai „iasa” si frustrarea si-a facut rapid aparitia.

Ar fi ideal sa poti imbina „utilu cu placutu” si sa faci un afacere din hobby-ul tau, dar totul e un miraj in care poti sa pici foarte usor daca te concentrezi prea mult pe latura financiara in detrimentul celei artistice. Uiti de ce fotografiezi. Viziunea iti e alterata si placerea se evapora putin cate putin. Nu mai vezi imagini fascinante… doar bani. In final, trebuie sa te intrebi: tu de ce fotografiezi?

11 Responses to “De ce fotografiez?”

1. Cami says:

   October 27, 2009 at 11:44 pm

   i’m proud of you
2. Catalin says:

   October 27, 2009 at 11:44 pm

   Thanks
3. Cami says:

   October 27, 2009 at 11:45 pm

   sa cresti mare… si in continuare
4. Catalin says:

   October 27, 2009 at 11:55 pm

   Mare mare… mare fotograf
5. tanti says:

   October 28, 2009 at 11:12 am

   curand a fi si mare mare…mare scriitor
6. Catalin says:

   October 28, 2009 at 12:24 pm

   E meritul Cameliei aici, sa stii
7. Cami says:

   October 29, 2009 at 2:34 pm

   awww thank you
8. starchim01 says:

   November 7, 2009 at 6:01 pm

   O fi adicție?
9. Catalin says:

   November 7, 2009 at 8:08 pm

   Dependenta? Cu siguranta…
10. Dante says:

    April 18, 2010 at 11:26 am

    Vorba asistentului meu: vreau sa fiu fotograf. Ceea ce in Romania inseamna nunti si botezuri.
11. Catalin says:

    April 18, 2010 at 12:21 pm

    Cam da. Cred ca e un “talent” national sa nu fim in stare sa vedem “the big picture”.