Am observat ca imi ies mai bine fotografiile despre care am o imagine clara inainte sa le trag. Se micsoreaza acel “creative gap” de care vorbeste Chase Jarvis in postul sau…

Ce am vrut sa spun in imaginea de mai sus? Sincer… n-am nici cea mai vaga idee. E una din acele fotografii de stare (consider ca fotografiile transmit ori stari, ori idei, dar asta e alta discutie).
Initial am fost fascinat de modul in care se vedeau lucrurile prin vizorul lipsit de pentaprisma al Mamyiei. Total nefolositoare pentru mine in actul fotografierii, imaginea lui mi-a ramas in minte ca un lucru ce trebuie fotografiat.
Alegerea unui unghi a fost simpla avand in vedere ca nu aveam decat o singura optiune: de sus. N-as putea sa spun ca “am gandit-o” mai mult decat atata… totul a fost natural. Am desenat imaginea cu ochiul mintii ca o reprezentare a viziunii unui fotograf. Curios, am vazut picioare de dama…
De la imaginea din minte si pana la fotografie a mai fost doar un pas.
Ce unghii misto am
Mie imi plac si pantofiorii, fie vorba intre noi (si cu asta m-am dat de gol ca sunt un sentimental moale si pufos in loc de un fotograf macho precum H.)
Aww come here you
superba
hihi, mie imi plac si unghiile si pantofiorii
si cred ca fac un print screen la comentul tau, nenea
tanti… sa incep sa regret ca am zis aia?
Oricum, stau si ma uit cum discutia deviaza total spre unghii si pantofiori… stiu ca e vina mea, dar…
Frumoasă fotografie, soft focus-ul ajută mult la imersiunea în “vis”…
arata bine
Merci
E incitant contrastul dintre rosul fierbinte de la unghii si pantofiori si griul tern si verdele rece din imaginea de pe vizor.