Dupa un titlu demn de cele mai populare tabloide (pe care sper ca nu le cititi…), vreau sa va povestesc despre un concept folositor oricarei persoane ce lucreaza intr-un domeniu “creativ”.
Ideea, ilustrata foarte plastic de Mattias IA Eklundh in cadrul festivalului Ziua Chitarelor, suna cam asa: de-a lungul timpului vei deveni fascinat de muzicieni pe care, inevitabil, vei incerca sa ii copiezi… sa te mulezi pe modul lor de a gandi si canta. E ca si cum ai creste mustata altui barbat. Dar de ce ai vrea sa cresti mustata altui barbat cand poti sa o cresti pe a ta?
Trebuie sa recunosc ca toata povestea asta a venit intr-un moment in care imi puneam aceeasi problema, din punctul de vedere al fotografului in devenire. Am stat multa vreme analizand alti fotografi/artisti si incercand sa creez lucrari asemanatoare acestora, fara extraordinar de mare succes as putea adauga.
Desi bun ca exercitiu tehnic, incercarea de a clona lucrarile altor artisti nu duce in final decat la o foarte mare frustrare si, nu in ultimul rand, la sugrumarea oricarei urme de creativitate personala. De ce? Pentru ca fiecare artist isi vede opera prin prisma propriei personalitati, lucru pe care tu sau eu nu il putem face, incercarile noastre fiind sortite esecului din start. Evident ca in momentul in care te pui pe treaba cu avant muncitoresc, detaliul asta iti scapa, dezamagirea de la final fiind asigurata.
Am incercat de multe ori sa recreez un anume look care mi-a placut la un artist, in propriile fotografii. Cateodata, am obtinut rezultate bune sau macar decente… alta data am esuat lamentabil. Niciodata nu am fost multumit de rezultat, in orice caz. Mi-am dat seama ca look-ul meu este unul anume, determinat de propria persoana si de modul in care percep eu realitatea, indiferent cat de mult mi-ar placea modul in care alti fotografi si-au creeat imaginea.
Solutia e destul de limpede, daca stai sa te gandesti. Degeaba incerci sa te impotrivesti sufletului tau, alegand abordarea altor persoane. Imbratiseaza-ti ideile si gandurile, fie ele bune sau proaste, fiindca ele te definesc si te fac sa unic. Este un lucru natural pe care nu il vei gasi daca il cauti, ci doar daca il lasi sa vina la tine…
In sfarsit, macar a reusit Mattias, ca eu mi-am racit gura degeaba

Better late then never… si e totusi destul de devreme daca stai sa te gandesti