“Government is not the solution to our problem, government is the problem”
Ronald Reagan
Nu aveam de gand sa scriu un post cu tenta politica… nu e aceasta scopul blog-ului, dar trebuie sa imi exprim si eu indignarea intr-un fel.
General valabil, citatul lui Reagan se potriveste situatiei din Romania zilei de astazi ca nici un altul. Ca sa fim mai cu mot, ca intotdeauna, noi ne-am creat propria criza aici… Criza Romaneasca. Lasand la o parte ca peste tot in lume se alege praful de economie, la noi in loc sa se ia masuri pentru a contracara problema, mai rau se accentueaza. Parca ne e frica sa ne rezolvam problemele… dupa ce terminam cu ele ce o sa mai facem? Vorba ceea: “Cine face si desface, are tot timpul ce face”.
Ultima problema care umple jurnalele informative de la teve se leaga (din nou) de sistemul de invatamant. Ca un proaspat absolvent, stau si ma uit cu toata lumea se apuca sa rezolve problemele sistemului, dar nu fac decat sa se invarta in jurul lor, fara sa puna degetu pe rana. Toata lumea are impresia ca buba sta in examene, drept urmare fiecare guvernare vine cu propria varianta. Intr-adevar, examenele sunt o problema, dar de departe nu este cea mai mare.
De ce sa ne ascundem pe dupa deget cand lucrurile sunt simple? Trebuie sa ne punem doua intrebari simple: „ce?” si „cum?”. Adica „ce ii invatam pe copii?” si „cum ii invatam pe copii?”. Nu vreau sa ii iau in brate pe americani, dar sistemul lor de invatamant are o baza foarte bine gandita. In Ro, elevii sunt considerati un fel de saci in care trebuie sa inghesuim cat mai multe informatii. Problema e ca sacul are o limita… si degeaba bagi mai mult pe gura… ca se rupe fundu’. Intra pe o parte si iese pe cealalta. Bun asa! In partea cealalta, elevii sunt invatati cum sa… invete. Cum sa scoata esentialul dintr-un text si cum sa gaseasca informatiile de care au nevoie, atunci cand au nevoie. As fi tare fericit daca ar reusi un ministru sa faca o adevarata reforma a programei, de la zero. Asta despre „ce ii invatam”.
Trecand la partea „cum ii invatam”, mie imi este clar ca nu avem cu cine. Acum sar voci si spun ca avem profesori foarte buni (asa cum avem si olimpici), dar eu va intreb: daca avem varfuri inalte inseamna ca avem si o baza solida? Cu o floare nu faci primavara si nici cu 100 de profesori buni nu modelezi tineretul unei tari. Treaba se face cu oameni seriosi si devotati, care nu vin sa isi verse supararile, prejudecatile si frustrarile asupra elevilor. E adevarat, fara bani…
Stiu ca nu rezolv nimic prin post-ul asta… stiu ca nimeni nu va lua atitudine. Nimeni nu va iesi in strada si nimeni nu va striga „Jos guvernul!”. Dar nu ma costa nimic sa imi exprim indignarea… nici pe tine.
si cand te gandesti cat de importanta e acea perioada din viata unui om.. cate prejudecati, repulsii si afinitati iti formezi atunci. (asta a propos de ce discutam despre programa de la literatura)
Cam asa ceva. In primii ani de liceu se crease o impresie cum ca toti scriitorii straini din secolul XX sunt niste nebuni cu idei dubioase…