Alegerea satisfactiei (continuare)

Cei care au avut rabdarea sa citeasca in intregime ultimul meu post, au gasit cu siguranta sfarsitul putin cam abrupt. Mie cel putin asa mi s-a parut, dar n-am avut ce-i face… intotdeauna imi pierd rabdarea spre final. Mai aveam una alta de spus ieri, dar na, mai e si azi o zi. Lectura placuta!

Am fost o buna perioada in cautarea acelui business care sa imi aduca un profit urias cu o munca minima. Au fost destule exemple in trecut, de oameni care au facut avere dintr-o idee buna, simpla, ieftina si usor de implementat. Am renuntat la idee, realizand ca era internet-business-urilor s-a cam dus (“all the best women are married, all the handsome men are gay”), cel putin din punctul de vedere al componentei “ieftine”.

Consider ca e greu sa pornesti un business de mare succes in ziua de astazi. Cand zic “mare succes”, vorbesc de o companie “globala” gen Coca-Cola, Kodak, Nikon, Apple etc. si nu Cris-Tim sau mai stiu eu ce. Am studiat, fara interes anume la inceput, istoria marilor companii si am observat cum marea parte au pornit “din garaj” avand nimic mai mult decat o idee buna si speranta ca vor schimba lumea cu ea.

Nu poti compara anii inceputul secolului XX cu prezentul, evident. Traim intr-o lume infinit mai avansata tehnologic, poate chiar mai dezumanizata din cauza asta. Evolutia capitalismului spre o cvasi-religie mondiala accelereaza procesul mai mult decat oricare alt factor, impingand un singur criteriu pentru diferentierea ideilor: profitul. Astfel, sub presiunea unui rezultat financiar pozitiv, creativitatea este sugrumata de raportul output-ului, al turnover-ului si al profit margin-ului… Alegerea unui drum pare aproape imposibila, in conditiile in care este lucru demonstrat ca cei care inoata impotriva curentului se ineaca mai devreme sau mai tarziu.

La nivel micro, fotograful se loveste de o problema asemantoare in termeni de creativitate vs. profit sau “the conflict between what you shoot for money and what you love to shoot”, dupa cum spune Doug Menuez . Artist fiind, ai mai multa libertate in alegere… si pe principiul enuntat ieri, exista intotdeauna si a treia optiune, anume calea de mijloc. Nu sunt persoana potrivita de a vorbi de spre asta, fiind inca departe de a ajunge la rascrucrea drumurilor, dar il voi lasa pe sus numitul sa continue, intr-un editorial mai mult decat interesant.

Cheers!

2 Responses to “Alegerea satisfactiei (continuare)”

1. Cami says:

   February 14, 2009 at 11:59 pm

   eu totusi cred ca a fost la fel de dezumanizata intotdeauna, doar ca ritmul in care se desfasuta totul era mult mai lent… plus ca fiind vorba de trecut, este mai greu sa iti dai seama exact cum era, numai citind despre.
2. Catalin says:

   February 15, 2009 at 12:06 am

   Da, asa e… dar unele chestii raman clar adevarate. Imi place sa cred ca era “mai bine” in trecut, sa am un oarecare ideal in fata mea.