pacat ca nu ai scris mai detaliat post-ul asta. ar fi fost fain.
cred ca e normal sa ne fie dor de copilarie uneori. insa pana la un punct, sa nu uitam ca percepem f diferit lucrurile la varsta aia si totul poate parea roz pentru ca nu intelegem mare lucru si mai ales pentru ca inca nu am dat cu capu de “lumea rea”. cu toate astea, call me crazy insa eu chiar cred ca mai pot fi la fel de fericita ca atunci si de multe ori chiar sunt.
Oricum, vizavi de ideea ca atunci eram, de ce sa nu spunem drept, mai ignoranti (caci suntem si acum, dar in mai mica masura)… ai dreptate. Nu uita totusi ca nici nu eram inraiti asa cum suntem acuma. Atunci nu uram nici tiganii, nici ungurii, nici pe Basescu si nici pe Iliescu.
Poti fi si acum fericita. Pot fi si eu… dar undeva mi se pare ca s-a pierdut inocenta si onestitatea aia de atunci.
Dar de cata rautate poti fi oare capabil cand inca nici sa citesti bine nu stii si inca te intrebi cum se fac copiii? Hai sa fim sinceri… personalitatea unui om se formeaza in jurul varstei de 13-14 ani. Pana atunci nu suntem inca nici constienti de cine suntem. Eu nici nu stiam cine e Ceausescu si de ce imi zic ai mei sa nu mai vorbesc urat de el prin casa Luam ceea ce ni se spune/arata de catre altii. (chiar am de gand sa scriu un post pe tema asta) Nu eram inraiti pentru nu aveam cu ce inca
Exact. Ne inraiesc altii… inevitabil. Altii as zice de fapt ca e societatea in care traim. Si nu e mai rea decat cea din occident, la capitolul asta (ai nostri inca nu se impusca unii pe altii prin scoli).
Intr-adevar, asa e. Insa putem sa facem intr-o anumita masura inevitabilul evitabil. Ca nu suntem asa neajutorati, cel putin de la o varsta incolo. Eu una nici macar nu ma mai uit la tv, decat selectiv pentru informare (desi… se alege prafu si de aia observ) si filme (incercand sa inlatur cumva propaganda din spatele lor). Deh, “beneficiile” globalizarii. Societatea te poate strica stii cand? In anii aia de copilarie si adolesenta, si de-aia tre sa ne bucuram ca am avut familii care ne-au educat de asa manera incat sa ajungem asa cum suntem. Ca mai incolo ne cam conducem singuri.
si mie.
Tin sa te anunt ca si mie mi dor de copilaria mea. Stiu ca nu a trecut prea mult de atunci, dar era cu totul altceva…
Cum ti’am zis mai demult…mi’e atat de dor incat am inceput sa fac colectie de fluturasi…
@Simine: Stai sa vezi mai tarziu cum se vede treaba.
@Cristinne: in stomac? sau in cap? Sau… ?
pacat ca nu ai scris mai detaliat post-ul asta. ar fi fost fain.
cred ca e normal sa ne fie dor de copilarie uneori. insa pana la un punct, sa nu uitam ca percepem f diferit lucrurile la varsta aia si totul poate parea roz pentru ca nu intelegem mare lucru si mai ales pentru ca inca nu am dat cu capu de “lumea rea”. cu toate astea, call me crazy insa eu chiar cred ca mai pot fi la fel de fericita ca atunci si de multe ori chiar sunt.
Cateodata, mai mult inseamna mai putin.
Oricum, vizavi de ideea ca atunci eram, de ce sa nu spunem drept, mai ignoranti (caci suntem si acum, dar in mai mica masura)… ai dreptate. Nu uita totusi ca nici nu eram inraiti asa cum suntem acuma. Atunci nu uram nici tiganii, nici ungurii, nici pe Basescu si nici pe Iliescu.
Poti fi si acum fericita. Pot fi si eu… dar undeva mi se pare ca s-a pierdut inocenta si onestitatea aia de atunci.
Dar de cata rautate poti fi oare capabil cand inca nici sa citesti bine nu stii si inca te intrebi cum se fac copiii? Hai sa fim sinceri… personalitatea unui om se formeaza in jurul varstei de 13-14 ani. Pana atunci nu suntem inca nici constienti de cine suntem. Eu nici nu stiam cine e Ceausescu si de ce imi zic ai mei sa nu mai vorbesc urat de el prin casa
Luam ceea ce ni se spune/arata de catre altii. (chiar am de gand sa scriu un post pe tema asta) Nu eram inraiti pentru nu aveam cu ce inca 
Exact. Ne inraiesc altii… inevitabil. Altii as zice de fapt ca e societatea in care traim. Si nu e mai rea decat cea din occident, la capitolul asta (ai nostri inca nu se impusca unii pe altii prin scoli).
Intr-adevar, asa e. Insa putem sa facem intr-o anumita masura inevitabilul evitabil. Ca nu suntem asa neajutorati, cel putin de la o varsta incolo. Eu una nici macar nu ma mai uit la tv, decat selectiv pentru informare (desi… se alege prafu si de aia observ) si filme (incercand sa inlatur cumva propaganda din spatele lor). Deh, “beneficiile” globalizarii. Societatea te poate strica stii cand? In anii aia de copilarie si adolesenta, si de-aia tre sa ne bucuram ca am avut familii care ne-au educat de asa manera incat sa ajungem asa cum suntem. Ca mai incolo ne cam conducem singuri.