Despre revelatii si prioritati

Imi vine foarte greu sa inteleg de ce exista momente in viata (simple vorbe cateodata), cand toate conceptiile ti se intorc cu 180 de grade. Chiar si dupa ce am trecut prin astfel de cateva momente. Poate nu au fost destule…

Acum cateva zile… 5 mai exact am purtat o scurta discutie cu un prieten. Discutie poate e mult spus. El mi-a povestit ceva, eu am facut o remarca si asta a fost. Povestea era despre o cunostinta comuna, un muzician foarte talentat, si destul de cunoscut (cel putin in “industria” muzicala). Se face ca dupa o cantare, fara vreo miza financiara, acest muzician vine la prietenul meu si, aproape cu lacrimi in ochi, ii spune: “Ce bine cantam pe vremuri… Si acum? Mai bine mor de foame si cant bine, decat cum sunt acum”. Auzind asta, mi-am adus aminte de o poveste cu acelasi muzician. Intalnindu-se la un targ de muzica cu un alt muzician, mult mai celebru, primeste urmatoarea intrebare: “Cat studiezi pe zi?” Raspunsul vine sovaitor (si fals de altfel): “Cam 2 ore”. Concluzia a fost scurta si la obiect: “Atunci esti om de afaceri, nu esti muzician”.

Inevitabil am inceput sa ma gandesc… ce usor poti sa uiti care iti sunt “prioritatile”. Motivele pentru care ai inceput ceea ce ai inceput devin atat de neclare, intr-o societate sugrumata de smog-ul industrial si de cotatiile economice. Usor e sa te pierzi de la drumul pe care vrei sa il urmezi.

M-am gandit si mi-am analizat, din perspectiva asta, propriile prioritati. Realizez ca e o diferenta intre vreau si am nevoie. O sa zici acuma ca asta era evident si oricum, toata lumea stie asta. Sincer? Nu e asa. Lumea stie asta, dar nu intelege asta. Eu nu intelegeam asta. Vroiam un Mercedes. Nu aveam nevoie de un Mercedes. Confortul oferit de masina pe care o am ma satisface… in schimb sunt cate alte lucruri care m-ar satisface inestimabil mai mult decat masina aia. Aici vorbim foarte clar despre lucruri materiale… pentru celelalte e o alta discutie.

In final, mi-e clar un lucru. Ca sa ajungi unde vrei, trebuie sa ai clare anumite prioritati. Probabil din motivul acesta nu ajunge prea multa lume departe. E normal, daca prioritatea ta principala e un nou telefon mobil (care nu te va duce mai departe, nu te va promova, nu iti va mari salariul si nici nu te va f**e mai bine). Dar e mai bine asa… nu e atata aglomeratie sus.

Ne vedem pe acolo!