Skate Night Bucuresti

Sunt un visator. Am fost, sunt si voi fi… si sunt foarte mandru de asta.

Am auzit cu cateva zile inainte, de Skate Night. Ideea parea interesanta, cu detaliile mai subtire de la organizatori. Oricum, eu mi-am facut sperante. Am visat. Imi imaginam un skate park ad-hoc amenajat in mijlocul Kisselef-ului si ceva traseu de rollerblading. Am aflat apoi ca nu e cazul, “skate” insemnand in conceptia “lor” doar role. Fie si asa…

A venit ziua cu pricina, s-a facut ora H si mi-am luat rucsacu in spinare, ca soldatu pregatit de razboi, ticsit cu toate cele trebuincioase: aparat, baterie de schimb, zoom standard, fix de 50, flash etc. (lipseau wide-u si tele-u, dar mergea si fara). Incet incet am ajuns la locul cu pricina, cu mari asteptari. Prima impresie a fost cu siguranta altceva decat ma asteptam: uhm… sigur am ajuns unde trebuie?… cand trebuie? Nu ma asteptam sa fie ca Mardi Gras in USA dar oricum… macar 10 persoane la capatul traseului ma gandeam ca ar fi fost normal sa fie. Mai de aproape am observat 2 mosuleti pe scaunele in mijlocu intersectiei. Deci da!

Am luat-o la pas spre Arcul de Triumf, poate acolo e ceva mai multa agitatie. Si era… Erau vreo 100 de persoane, hai 150 cu indulgente. Pare-se ca genul asta de distractie e un pic prea modern, sau poate libertin, pentru o Romanie blocata in prejudecati si idei fixe. Ramanem la distractii clasice… Brian Adams, umbla vorba, a fost un adevarat succes. Macar el…

Cat despre evenimentul nostru, sper ca pozele ilustreaza plictiseala generala ce am simtit-o in aer. Ah da, nici vremea nu era de mare ajutor…