Fara nici o legatura cu cartea lui Bruckner. Pun cateva intrebari:
Daca iubim florile atat de mult, de ce le rupem? Ne impinge egoismul nostru atat de departe incat nu vedem decat propria persoana. Promovam o iubire sufocanta. Dar oare, suntem singurii care avem dreptul sa ne bucuram de frumusetea lor?
Cateodata, iubirea noastra naste monstri…
Ca si somnul ratiunii…